Nevoia de perfectiune
A vrea sa faci totul perfect si sa fii perfect/a inseamna de fapt un aproape perfect autosabotaj.
Cand vrem sa fim perfecti transmitem Universului faptul ca ne lipseste ceva, ca nu suntem intregi, ca suntem separati, ca nu ne este permis sa obtinem sau sa facem ceea ce ne dorim. Energia pe care o transmitem Universului se intoarce la noi exact asa cum am trimis-o.
Astfel ne cream toate situatiile in care trebuie sa ne demonstrezam perfectiunea, situatii care sunt adesea neplacute si care par a nu se mai termina. Manifestam in viata noastra oameni care ne reamintesc mereu ca nu suntem perfecti: un sef “rau”, un sot care nu ne intelege, copiii care nu ne asculta etc. Una peste alta suntem mai mereu nefericiti pentru ca mai avem putin pana la perfectiune.
La baza celor mentionate ar fi lipsa increderii in noi si neasimilarea faptului ca noi suntem parte din intreg, adica din perfectiune. Cu alte cuvinte meritam tot ce este mai bun in realitatea pe care ne-o cream, avem dreptul la ce este mai bun si ne este permis ce este mai bun.
Pana la o abordare profund spirituala a cine si ce suntem noi, putem sa extragem convingerile limitative legate de dorinta noastra de perfectiune si sa invatam o alta perspectiva a vietii. Sa nu avem asteptari si sa avem incredere in fiintele noastre, in Divinul din noi si in faptul ca ce este mai bun pentru noi se afla in viata noastra chiar acum.